Este necesară educaţia sexuală în şcoală?

De ani de zile mă surprinde lipsa de educaţie sexuală la români. Când mai spun că discut cu fata mea fără rezerve şi că da, dacă ar avea nevoie aş pleca de acasă ca să aibă unde să vină cu prietenul ei, sunt privită ca o ciudăţenie. Oare de ce? Să ne înţelegem, fata mea are 20 de ani dar, de-a lungul timpului, treptat am discutat şi cum se fac copii, în aşa fel încât să ştie despre ce e vorba. Primele întrebări au venit la doi ani. Era prietenă cu un băieţel şi nu pricepea de ce, la treaba mică, el stătea în picioare şi ea trebuie să se aşeze. Ce să-i fi spus? I-am explicat că el e băieţel şi are altceva şi ea e fetiţă şi e diferită. Pot să mă uit? m-a întrebat. De ce nu? Aşa se face că atunci când Alexandru s-a dus la copac s-a dus şi ea după el. Nu vă spun ce violent a izbucnit bunica băieţelului. Doar că nu m-a făcut nebună. Următoarele întrebări au fost în clasa întâi, apoi pe la 10 ani, pe la 12 samd… La toate am căutat să mă adaptez vorbindu-i cu anumite reţineri dar nefăcând din asta fructul interzis. Oricum auzeau şi ştiau destule din alte surse. I-am explicat, printre altele, că sistemul osos termină dezvoltarea la 20 de ani şi de-aia e bine să nu înceapă viaţa sexuală foarte devreme. Mie 12 ani mi se pare …. nici nu ştiu cum să spun. În fine discuţiile au fost lungi şi, cu riscul să mă repet, le-am purtat treptat

Cel mai tare m-a enervat lipsa de educaţie sexuală în şcoală, în 12 ani de şcoală nu-mi amintesc să fi spus că au discutat şi despre asta. Din contră, am avut la drepturile omului un eseu cu tema: adopţia – alternativă la avort. Zbang, aşa. De ce adopţia? De ce nu prevenţia? Că, vorba aceea, sunt o grămadă de metode contraceptive. De ce în aceste vremuri trebuie să vorbim de adopţie?

Acum bag de seamă că se doreşte introducerea unor astfel de ore în programa şcolară. Ghiciţi ce? Sunt păreri contra. În vremuri când tentaţiile sunt la tot pasul mai sunt oameni care sunt contra? De ce? Unii spun că vorbindu-le copiilor despre sex le stârnim curiozitatea. Că ei nu sunt curioşi,nu. Atunci când trupul lor se transformă nu-şi pun nici un fel de întrebări. Când deschizi tv-ul nu vezi decât emisiuni decente, ştirile nu vorbesc despre oameni care se sinucid din dragoste sau se despart cu scântei, sau prezentatoarele sunt cu basma pe cap şi altele. Chiar şi pe canalele  cu documentare ni se spune că sunt maimuţe care fac sex de plăcere şi se discută aprins despre cum se înmulţesc anumite spectii. Dar nu, copii nu-şi pun întrebări. Alţii militează pentru abstinenţă până la căsătorie. Cumva adolescenţii trebuie să fie după cum spune popa nu după ce face popa. La tot pasul pe stradă auzi înjurături cu trimitere clară la anumite organe sexuale dar copii nu le aud, nu-i aşa, că doar acasă îi vorbeşti numai cu dex-ul alături. Chiar nu înţeleg ce dorim,. ca adulţi şi ca părinţi.

Mi se încrâncenează carnea pe mine când aud ştiri despre adolscente de 14-15 ani care au născut, mi se face rău când o aud pe mă-sa spunând că n-a ştiut că fiica ei e gravidă – hai că te poate păcăli în primele luni de sarcină, dar nouă luni?, mă doare capul când citesc despre violuri şi altele. În ce secol trăim? pe ce planetă? Dar noi suntem împotriva educaţiei sexuale în şcoli.

Personal eu sunt pentru, de la vârste mici cu un limbaj adaptat. Aş milita pentru înfiinţarea de centre de planificare familială unde adolescenţii să poată pune întrebări, să aibă acces gratuit la anumite contraceptive, să poată găsi un sfat atunci când nu pot discuta cu familia. Bine înţeles că la adăpostul anonimatului, că aşa mi se pare firesc ca să poţi ajuta efectiv. Pentru că aş dori să nu mai aud de adolescente ce-au născut, pentru că aş dori să nu mai aud de băieţi complexaţi sexual, etc … pentru că nu descoperim noi acum apa caldă ci sunt lucruri fireşti.

Anunțuri