Tatăl meu e un hibrid

Se spune că metişii sunt exemplare reuşite. De fapt sunt un amestec şi nu aparţin cuiva. Fiecare parte îi reneagă, în felul ei. Tata s-a născut în 1934 şi mai ştie imnul regal. Toată viaţa a scris cu â, eu am învăţat altfel, el n-a vrut. Oricum ştie regulile mai bine ca mine care a trebuit să mă adaptez din zbor. Este un tip isteţ. Cât a fost acord individual, până prin 74 câştiga – ca strungar, în jur de 6000 de lei. Şi nu, nu stătea nici un inginer lângă el să-i explice ce şi cum, i se dădea piesa, desenul, stabilea cotele şi … la treabă. Se lucra în trei schimburi aşa că nu avea ocazia să rămână peste program, trebuia în 8 ore de lucru să te ducă mintea aşa încât să nu ai rebuturi şi să ai cât mai multe bonuri de lucru ştampilate de CTC pe care să le bagi la plată. Existau momente când nu i se băgau toate bonurile, pentru că alţii nu erau în stare să-şi ia leafa. Aici intervenea secretarul de partid, că de, era o societate echitabilă, nu? Pe urmă, din 74 i-au trecut pe toţi în acord global, adică indiferent ce şi cum îţi luai leafa şi gata. Se instituise un sistem de premiere de care bătrânul meu n-a beneficiat, pentru că era căpos, pentru că dacă erai premiat cu 1000 de lei să zicem, trebuia să-i faci juma-juma cu maistrul, maistru care îşi oprea o parte şi dădea şi la alţii. Tata nu accepta asta, considera premierea-premiere nu un fel de mită-compensare. El este cel ce spune că pe vremea regelui fiecare îşi ştia lungul nasului.

De ce spun că este un hibrid? Ei bine, în 45 de ani, această spălare pe creier, masivă, totală, nu avea cum să nu lase urme şi în el. Uneori are nostalgii comuniste – cum le zic eu, doar că el îşi revine imediat, alţii nu. Din păcate acei alţii sunt mult mai mulţi şi nu neapărat de 80 de ani. Conştientizăm cumva, ca naţie, ce rău a putut să ne facă comunismul? Poate că nici nu există cuvinte suficiente pentru asta. Cum putem să comparăm înainte şi acum? Eu una gândesc aşa, tata ar fi vrut să fie mecanic de locomotivă, n-a ajuns din cauza unui activist de partid. Dar să zicem că activistul nu exista şi tata devenea mecanic de locomotivă. A fi angajat al CFR-ului era o treabă, şi încă una deosebită. Ar fi văzut lumea, ca angajat al CFR ar fi putut să-şi facă o casă – nu un apartament la bloc, nu o vilă cu piscină, ci o casă cu 3 camere, pivniţă, bucătărie, debara şi-un petec de vie. Ar fi putut să-şi ţină nevasta acasă şi copii în şcoală. N-ar fi avut un trai lipsit de griji – dar cine are la nivelul de om simplu?, dar ar fi trăit decent. Este adevărat că acei capitalişti nenorociţi şi răi ar fi brodat pe tradiţia noastră de ţară agrară şi ar fi dezvoltat o industrie viabilă, nimic n-ar fi rămas la nivelul dinainte de război, nici ţăranul, nici muncitorul, nimeni. Poţi să discuţi aşa ceva cu oameni trecuţi de 50 de ani? Nu. Nici cu cei tineri. Cei tineri ştiu că era rău dar de ce devenise rău? de ce au plecat ţăranii de-acasă? O explicaţie ar fi că nu mai aveau de nici unele, totul era la colectiv. Şi-atunci? De ce nu acceptăm că da, comuniştii ne-au distrus în tot ceea ce însemnăm, ca oameni, ca români, ca ce vreţi. Au lăsat în urmă hibrizi, metişi, amestecuri care nu-şi găsesc nici locul şi nici rostul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s