Dragă patronule român

Îmi aduc aminte când, la 20 de ani, am râs de căsătoria unei prietene. Mi se părea că s-a căsătorit sub ceea ce merita. Tata s-a uitat la mine şi m-a temperat „când ceri mai uită-te şi la ce dai”. Cam asta e şi cu patronul român care ştie doar să ceară. Să dea? Să fie uman? Haida de. Doar el e patron, nu? El doar trebuie să primească. Aşa că dragă patronule, cu o astfel de conduită oamenii vor găsi mijloace să te facă dându-ţi impresia că muncesc de nu mai pot.

A, dragă patronule, mai e o problemă, când ai 25 de angajaţi şi-ţi transformi firma într-o familie, la propriu, adică toţi sunt cumva neamuri, soţ-soţie, veri, naşi, fini, nepoţi, copii, etc … nu te gândeşti că se vor acoperi unii pe alţii în orice? Că de fapt nu vei avea nici un control asupra a ceea ce se întâmplă pentru simplul motiv că nu vei şti niciodată adevărul? Dar am uitat, tu vii două ore la firmă, restul … mai ai întâlniri, mai o sală de sport (că deşi eşti tânăr eşti gras), mai … tu ştii mai bine. Când lucrurile nu merg te întrebi unde ai greşit. De obicei e târziu dar tu le ştii pe toate,nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s