Copii cu dizabilitaţi

Îi vedem sau nu. Ei există. Familiile lor trăiesc o dramă, pe lângă durerea de a-ţi vedea copilul într-o situaţie grea te mai chinuie şi gândul că, după tine, ce se va întâmpla? Cine va avea grijă de el? Zilele trecute vorbeam cu o bătrână, bunica unei nepoate cu retard şi dificultăţi de mişcare. Ea spunea „fetiţa”, dar fetiţa avea 20 de ani iar bunica 70. Aşa se născuse, nu ştiu dignosticul exact, tatăl fugise demult iar mama dispăruse şi ea, nu prea ştia bătrâna unde. Tânăra era îngrijită dar bunica se întreba cât va mai putea. Copila făcuse câteva clase la o şcoală ajutîtoare până când acestea s-au desfiinţat. Nu s-a putut integra la o şcoală normală, cine să-i poarte de grijă? La şcoala ajutătoare erau oameni calificaţi pentru asta, la şcoala normală nu avea nici o facilitate. Un timp a mers la o fundaţie condusă de o englezoaică, această fundaţie îi ajutase să obţină un cărucior şi altele necesar unui om cu handicap motor. Bătrâna se uita mine, o durea că un străin avea mai mult grijă de oamenii noştri cu probleme. Numai că englezoaica se îndrepta spre 75 de ani şi nu mai avea forţă să conducă, ca atare fundaţia se desfiinţase. Acum alerga după nişte ajutoare pe care le dădea primăria.

M-am întrebat şi mă întreb ce face statul român pentru aceşti oameni. Personal mi-a fost un jenă, adevărul e că de-abia trăiesc/supravieţuiesc eu cu ai mei din punct de vedere financiar, de unde şi cum să ajut  pe alţii? S-au desfiinţat aceste şcoli ajutătoare fără ca şcolile să fie pregătite să îi primească pe aceşti copii. Ce au şcolile astea aşa zis normale? un psiholog pe care nu-l prea vede nimeni la faţă şi-atât. Copii sunt oricum răutăcioşi şi vor fi şi mai răutăcioşi cu semeni de-ai lor aflaţi în dificultate atât timp cât nimeni nu le va vorbi despre toleranţă de la vârste cât mai mici. Ce să facă o familie cu probleme de genul ăsta? Pur şi simplu stai cu copilul în braţe şi nu ştii unde să te duci. M-am cutremurat. Adevărul e că trăim într-o societate  strâmbă, urâtă, rea şi mi-am dorit să plec, să fug, să uit că m-am născut aici.

PS: cică Vâlcov avea 100 de tablouri ca să-şi deschidă o galerie de artă. Vă daţi seama?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s