Cum să cumperi electrocasnice – film de aventuri

Mamei i s-a stricat frigiderul. Bun, trebuie să luăm altul. La prima vedere nimic nu pare mai simplu. La prima vedere. Doar piaţa geme de oferte. Dincolo de reducerile care nu sunt reduceri ci nişte lozinici cu care ne-am obişnuit, elanul oamenilor din magazine tinde spre zero. La Auchan, de exemplu, a trebuit să alerg să-l găsesc pe omul de la frigidere. Nu l-am găsit, a fost ceva de genul „Dorele, vino mă tu că te pricepi”.  N-aveam nevoie de priceperea lui, voiam doar să-mi facă actele. Apare un tip sictirit de parcă îi ceream de pomană şi, primul lucru pe care mi-l spune este: „v-a spus colegul că nu avem transport”. Nu, nu-mi spusese nimeni asta iar din clipa aceea nu mai aveam nevoie de nimic. Degeaba ai un preţ bun dacă eu mai trebuie să cheltui câteva sute de lei ca să-l aduc şi să-l car la etaj şi toate cele. Nu e nici o afacere. La fel şi la Flanco. Oferta bună cu condiţia să dai un frigider vechi (al mamei nu e vechi, da asta e, că ceea ce cumperi acum trăieşte mai puţin).  Mergem să facem actele „dar ştiţi, spune flăcăul sictirit privindu-ne cu scârbă – probabil deranjam, mai trebuie să plătiţi 20 de lei taxă de ridicare şi vi-l dăm pe cel expus”. Stai puţin dragule, pentru ce 20 de lei? Că tu mi-ai făcut reducerea cu propunerea să ţi-l dau pe cel vechi. Apoi, dacă îmi vinzi marfa expusă – fie vorba între noi, zeci de persoane au tras de frigiderul ăla,  nu e normal să-mi faci o altă reducere? Nu. Că o fi, că o împărţi, rămâi dragule cu el că n-ai chef să vinzi nici tu şi nici conducerea ta. La fel la domo, oferta bună dar … musai nu mai era de vânzare decât modelul expus. Şi? Mama remarcase că uşa de la congelator avea probleme. Adică dădeai 1500 de lei ca să ai ce repara. În fine, ca să nu mai lungesc, peste tot, dar absolut peste tot acelaşi personal sictirit, dispreţuitor chiar – probabil că nu făceam parte dintre clienţii ce cumpărau combine de 3000 de lei, nu ştiu să răspund dar avem sentimentul că deranjez. Înţeleg că aceşti oameni au salarii mici şi că muncesc mult dar care-i vina mea? Sincer dacă aş conduce un magazin de gen pe acei oameni nu i-aş ţine nici cinci minute. Plus că eu ştiu că marfa expusă se vinde la alte preţuri, nu la preţul unui produs sigilat. Nu înţeleg de ce majoritatea voiau să ne lămurească să cumpărăm produsul expus. Aveau un target din asta? Motivaţia la unison este că nu mai aveau altul. Peste tot, dar aproape peste tot? Nici un interes din a satisface clientul, de a suna la alt magazin să caute unul sigilat, nimic, o ţineau pe-a lor. Băiatului de la flanco i-am spus că pricep, că el este un simplu vânzător dar că el poate face sugestii conducerii pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii. Nu e treaba mea asta spune el. Zău. Şi care e treaba ta? Că dacă e să te iau la bani mărunţi vis a vis de consumul unui frigider, de capacitatea motorului, de alte treburi tehnice te uiţi la mine ca un bou. În final am găsit, nu am să spun unde şi cum,  unul sigilat, la reducere cu cel vechi la schimb, cu transport asigurat, cu un flăcău simpatic care a ştiut să glumească, cu alte cuvinte a ştiut să vândă aşa cum era firesc să fie peste tot. Dar până la magazinul respectiv am umblat câteva ceasuri ca să cumpărăm un banal frigider.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s