Ce înseamnă să fii om? O vorbă?

Cred că dacă religia ar fi propăvăduită aşa cum trebuie ar fi un lucru bun pentru acest popor. Personal am avut prima întâlnire cu religia în 1984, Orwell e la putere sau IQ1984 nu ştiu, mi–e greu să aleg, datorită profesoarei de română care, ne spunea, să citim Noul Testament pentru cultura noastră. Aşa am afalat geneza unor expresii ca: ce e al Cezarului e al Cezarului, ce al lui Dumnezeu e a lui Dumnezeu/ e mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului decât pentru un bogat să ajungă în împărăţia cerului/ cine e fără păcat să arunce primul cu piatra, etc… şi mi-a plăcut. M-a impresionat şi am dorit să fiu un om mai bun orice ar însemna asta. Nu ştiu dacă am reuşit. Cred că nu pentru că oricum ar fi nu pot şi nu am cum să mă implic în toate, adică să-mi păstrez o anumită demnitate. E greu, e tare greu, că viaţa asta nu e un film de hollywood cu final fericit.

Care ar fi măsura umanităţii? Buniciii mei au făcut frontul. De la început. Unul din ei s-a întors acasă în 43 reformat. Adică nebun. Doi ani s-a chinuit bunica cu el ca să-l aducă înapoi.  Acest bunic făcuse armata la jandarmi, un fel de poliţie militară. El venea pe urmă în teritoriile ocupate. Datorită prieteniei statului cu ruşii nu prea vorbea despre ce s-a întâmplat după trecerea Nistrului. Armata română nu a fost chiar de pus în ramă, chiar dacă oficial ni se spunea şi ni se spune altfel. După cuceririrea Odessei au început deportările evreilor. Unde îi ducea? Toată lumea ştia că îi duce la făcut săpun, a spune că nu se ştia bunicul spunea că era o aberaţie. La Odessa a fost trimis să ridice dintr-o casă o familie de evrei şi să-i conducă la gară. Familia era compusă dintr-o mamă şi-o fiică de circa 12 ani. Bunicul spunea că fetiţa aceea era de o frumuseţe rară care pe el, tată  numai de băieţi, l-a pus jos. Cu ce putea greşi un copil  faţă de o stăpânire încât să fie trimis la moarte? Spunea că mergea cu ele spre gară, pe o stradă în pantă, se e îndrepta spre port şi, de undeva a apărut o coloană de evrei escortaţi de nemţi. Pe strada aceea era o intrare spre alte case, le-a vârât pe femei în acel gang şi s-a făcut că păzeşte. După ce a trecut coloana nemţilor le-a scos pe femei şi le-a spus să plece unde or vedea cu ochii. Dumnezeul lor să aibă grijă de ele. Ovreica bătrână, spunea, a băgat mâna în sân şi a scos un şomoig de bai ca dar. Bunicul a refuzat. Nu-i trebuiau banii. Plecaţi cu Dumnezeul vostru că eu atâta am putut să fac pentru voi. A raportat pe urmă că le-a predat colonei nemţeşti care trecuse pe lângă el şi asta a fost. Pe urmă şi-a pierdut minţile.  Nici nu era greu pentru un om. Asta să fie măsura umanităţii? Probabil.  Eu zic altceva, în vreme de pace, dacă nu poţi face bine nu face rău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s