Ce le doresc politicienilor români

Nu mă gândesc la un politician anume, ci la toţi, indiferent de orientarea politică.

În ultimul timp, în urma valulului de arestări de pe scena politică, tot mai mulţi oameni aplaudă aceste evenimente. E normal, e firesc, e bine că se întâmplă. Totuşi puşcăria înseamnă o povară pentru noi, plătitorii de taxe, în plus. În puşcărie – că nu mai sunt condiţiile de pe vremuri cu turte de mălai mucegăite, beneficieză de hrană, căldură, asistenţă medicală, oarecare confort. E mult pentru nişte oameni care au furat zeci sau sute de milioane de euro. Başca că au dreptul la vizite de la familie şi la pachete. Întodeauna m-am întrebat de unde naiba au avut putere oamenii ăştia să facă averile pe care le-au făcut. Că n-au făcut afaceri cinstite pe care să le lase moştenire urmaşilor. Ei au dat tunuri, că atât îi ducea mintea. Teoretic în 90 toţi eram egali. Numai teoretic. Cineva îmi spunea în acei ani că nu contau banii ci relaţiile. Că, fără bani fiind dacă ţi se deschideau anumite uşi puteai să faci avere. Înclin să cred că aşa era. Dacă umbli la dosarul acestor oameni toţi sunt fii de activişti de partid, se ştie doar că aceşti activişti erau oameni cu şcoală (trebuie să pricepţi ironia) sau de muncitori/ţărani săraci lipiţi pământului. Că altfel, fără dosar curat, nu puteai accede în structurile de atunci. Astea fiind zise de unde averi de milioane şi milioane de euro că doar n-au avut moşterniri şi nici tradiţie? Acum vor primi cîţiva ani de puşcărie. Ei şi? Nu e mult ca justifici averile astea fabuloase. E ca în bancul acela când o mamă se duce după un găinar de-asta mic în vizită la vorbitor. Ei, dragul mami, cum e? Avem mâncare, la prânz ni se dă carne, avem căldură, avem apă caldă, avem doctor, etc … Dragul mami atunci ai grijă cum te porţi să nu te dea ăştia afară.

Eu nu i-aş dori pe aceşti oameni acolo. Eu aş dori să fie mutaţi într-un apartament de bloc, două camere e suficient, să li se dea lunar un salariu mediu pe economie, vedeţi că sunt darnică nu vorbesc de pensii ci de salarii (nu spun şomajul care înseamnă 375 lei lunar, nu, sunt mărinimoasă), fără posibilitatea de a fi ajutaţi de altcineva şi lăsaţi să trăiască lună după lună cu acei bani din care mie mi se cere să trăiesc. Să fie nevoiţi să-şi cumpere toate cele, să plătească căldura şi întreţinerea, să meargă la doctor ca orice muritor de rând şi să alerge după reţete compensate, să plătească dări la stat  şi tot ce implică traiul ăsta zilnic care ne consumă pe noi. Să se descurce. Ţineţi cont că sunt darnică, nu le pun în cârcă copii sau nepoţi, nu, ei singuri să-mi arate ce bine e cu salariile/pensii/şomaj pe care ei le consideră acum fireşti. Dacă vor să li se reducă pedeapsa să se apuce de scris cărţi în condiţiile astea. Cam asta le doresc tuturor politicienilor români, să trăiască în fiecare lună aşa cum trăiesc 80% din români, adică prost.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s