Cât de nesimţit trebuie să fii?

Mă uit la cazul Microsoft şi mă crucesc. Cum este posibil ca o imprimantă de 300 de euro să fie achiziţionată cu 1500?  Ar trebui să răspundă toţi, de la cel care a întocmit documentaţia, pentru că legea licitaţiilor publice prevede una şi altă, până la toţi care au aprobat aceste contracte. Să răspundă cu ani grei de puşcărie. Citez dintr-un articol : „Masurile insa ar fi fost ilegale iar numarul licentelor cumparate, 179.000, prea multe fata de necesar. Rezultatul s-au pierdut inca 5 milioane de euro.” Asta numai în 2009. Pur şi simplu nu pot crede ce citesc. Să nu-mi aduc aminte că pe atunci eram loviţi din toate părţile de criză. Suma totală depăşeşte un miliard de euro, din care 400 de milioane în spăgi.

Îmi aduc aminte cum, lucrând pe achiziţii, m-am dus în urmă cu ani pentru angajare la o instituţie a statului. Deşi ştiam paşii am studiat legea achiziţiilor publice ca să pot să răspund documentat la întrebările comisiei. Aşa că am răspuns corect la tot ce am  fost întrebată. Acum îmi dau seama că s-au uitat ăia la mine ca la o altă specie. Bine, soţul acasă oricum râdea, că astfel de posturi sunt date dinainte doar că au nevoie de proşti ca să poată spune că au acţionat conform legii. Parcă pentru prima oară sunt vizaţi şi funcţionarii de nivel mediu din anumite ministere. Mi se pare corect. Repet, conform legii, ca să se aprobe un anumit furnizor, trebuie să ai în spate o documentaţie şi doar n-o să stea ministrul să facă asta. Poate că vă întrebaţi dacă aş fi acceptat? Nu. Ministrul ar fi luat milioanele iar mie, mi-ar fi aruncat ceva-ceva. Bine, din acel ceva aş fi putut să am o casă mai bună şi-o maşină mai de fiţe. Punând însă în balanţă, se merită? Pot să pun pariu că în faţa legii, acum, ministrul va arunca vina pe acei funcţionari, că vezi-Doamne, el a semnat ca primarul, a avut încredere deplină în analiza prezentată, bla, bla ,,, Ţi se face scârbă.

Am spus că am lucrat în achiziţii. Aşa e, era o firmă măricică unde nu cumpăram un pix – ca să dau un exemplu, ci zeci de pixuri. Normal că furnizorii aveau interesul să lucreze cu tine chiar dacă îşi luau banii mai târziu. Că unii nu şi i-au mai luat e altă poveste. Discutăm aici de cazul ideal. Pentru că, nu-i aşa? una e să vinzi un pix/zi, dacă îl vinzi şi pe ăla, şi alta e să dai câteva zeci sau sute la anumite perioade.  Noi aveam un criteriu, în aceleaşi condiţii de calitate preţul cel mai mic. Era o adevărată bătălie pe firme să dea marfa cu zece bani mai puţin. Pare puţin, dar înmulţit cu sute sau chiar mii se aduna o sumă frumuşică, mai ales în vremuri de criză erau fericiţi să aibă contracte. Pentru că îi presai cu preţul nu prea mai aveau de unde să-ţi dea şi ţie. Mai primeai un calendar şi-un cozonac de Paşte şi de Crăciun, dar cam atât. Dacă, vreodată s-a făcut ceva, s-a făcut la un nivel mare din cadrul companiei şi tot cu respectarea preţului cel mai mic. Nu se putea altfel. Existând o prospectare de piaţă se ştia de preţul cel mai mic aşa că nu aveai cum să vii tu, chiar director fiind, să spui că vrei neapărat de la firma x. Repet, se putea, cu condiţia respectării condiţiilor tehnice de calitate şi a preţului. Vorbesc de o firmă particulară, dar la stat? Nu cumva transparenţa este una din condiţii?

Revin la întrebarea din titlu. Dacă pe ministru îl înţeleg, a luat grosul şi la câteva milioane de euro îşi permite să stea un picuţ în puşcărie, plus că, pot să pun pariu, nu are mare lucru pe numele lui, stă la prieteni, tu! funcţionarul, cu ce mama huciului te-ai ales?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s