Ce se întâmplă cu noi?

Jumătatea mea are obiceiul să spună că mintea umană este cea mai mare  necunoscută. Aşa o fi, având în vedere că ne folosim doar 5% din creier. Cu toate astea acel procent atât de mic ne face să fim oameni. Ce ne face, adică ce produce declikul, de uităm de oamenie, de compasiune, de toleranţă, şi lăsam ca un zero virgulă zero de nu ştiu cîte ori cu o cifră la sfârşit să ne facă să uităm de tot ce înseamnă bun într-un om? Articolul ăsta a pornit de la un eveniment trist petrecut în ultimile 24 de ore şi oglindit perfect în articolul ăsta ai fost un om minunat de pe http://www.arhiblog.ro .

Nu putem accepta că în viaţă sunt şi dezamăgiri? Aşa cum femeia nu poate fi egală cu un bărbat (nu sunt ani-feministă dar nici nu sunt de acord cu tot ce înseamnă mişcarea feministă) tot aşa nici viaţa nu e un dulce până la capăt. De când e lumea şi pământul dezamăgirile în dragoste au existat, şi vor mai exista în ciuda a tot şi a toate. La astea se pot adăuga şi alte dezamăgiri. Ce e nou sub soare? Dar ce e ruşinos să fii un om oarecare? Un om care munceşte, care îşi creşte copii şi care vrea să fie decent? Este adevărat că într-o societate de consum, bazată pe mult consum şi puţină muncă, pe mici învârteli care nu te fac mai deştept ci doar o vedetă de carton, e greu, tot mai greu să fii un om cu bun simţ. Cum naiba să accepţi ce ţi se întâmplă atât timp cât emisiuni ca abbces direct, la măruţă şi chiar teo show fac raiting pe non-valoare, prostituţie mascată (discutăm de un nivel cultural, nu fizic) şi altele, pe care presupun că le ştiţi şi nu le mai amintesc? Oamenii ăia de acolo, vedete cu spoială şi fără conţinut par fericiţi, au bani, au de toate. Tu munceşti şi de-abia trăieşti. Tu, plătitor de taxe şi impozite eşti bătaia de joc a tuturor (stat+ societatea civilă), ei, non producători, inculţi – vezi andreea tonciu + altele, lista-i lungă, cu statut de pişo-vedetă îţi trec pe dianinte în zbor uşurându-se pe tine, simplu muritor, cu boltă. Cum naiba să nu-ţi vină să iei un  AK şi să-i omori şi să te omori? Că oricum ai cam trăit degeaba. Nu spun că e corect, spun că mintea umană poate claca, mai ales când valorile de unde trăieşti sunt de tot rahatul. Mi-e greaţă şi mi-e silă.  Cum mama naibii? să fii dezamăgit în dragoste, să te urci în maşină şi să iei după tine încă cinci suflete? Cum? După cum spunea zoso.ro – cel mai prost mod de a te sinucide. fb.me/1u9op7ZSR e ca o răzbunare, să arăt lumii cât de mizerabilă ai fost tu, iubirea mea, că trebuia să mă iubeşti cu forţa. Unde e iubirea aici? Unde? Tânărul Werther era un copil prost şi suferinţele lui  gaura unui covrig iar Goethe un satrap bătrân. Nu mai înţeleg nimic din lumea în care trăim. Îmi aduc aminte de cumnata mea, cu ani în urmă, la o terasă se uita la nişte unii care poposiseră acolo coborând dintr-un 4×4. „ce ştiu ăştia să facă şi eu nu ştiu?”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s