Apartamente noi

La tot pasul, pe lângă Bucureşti, s-au ridicat tot felul de ansambluri rezidenţiale. Blocuri noi, zugrăvite frumos. Nu ştiu dacă aţi păşit în vreunul dintre ele. Am avut această ocazie acum un an şi acum câteva zile. Nu mi-au plăcut. Persoana la care am fost locuia la etajul 4. Bineînţeles că nu era lift. Cum ei aveau copil mic căruciorul rămânea la cineva la parter că era imposibil să îl cari pe scări de cel puţin două ori pe zi. O să spuneţi că există astfel de blocuri de pe vremea răposatului. De acord, dar ăla era tâmpit, acum ce justificare există? Plus că dacă vin de la piaţă sau de la supermarket cu sucuri, cartofi, ceapă, morcov şi ce mai trebuie într-o casă se adună 10-12 kg., nu e simplu să le cari 4 etaje. Nu mai vorbesc de altele.

Să trecem peste lift, să zicem că cei în cauză şi vecinii lor erau toţi tineri şi în putere (în zece ani vor bombăni această lipsă). Apartamentul în sine nu mi-a plăcut. Mic şi înghesuit exact ca în fostele blocuri comuniste. Dacă stau şi mă gândesc există blocuri construite după 1985 mai spaţioase. Aici, holul era îngust. Din hol dădeai în toate camerele, camere mici, am mai spus doar că simt nevoia să mă repet. Bucătăria era un pic mai mare ca a mea dar nu extraordinar de mare. Ba chiar era lungă şi îngustă încât era imposibil să aşezi o masă altfel decât lipită de perete. Şi-atunci? E adevărat că totul era nou dar asta nu justifica aşezarea idioată.

În urmă cu nişte ani vorbeam cu cineva despre aceste case la curte ce par, dinafară, uriaşe. Nu-i aşa, îmi spunea persoana respectivă. Avea dreptate. Hai să şă luăm o familie cu doi copii. Ai nevoie de cel puţin 3 camere plus una de oaspeţi în cazul musafirilor. Ajungem la 4 camere. Acuma, dacă le faci de cel puţin 4×4, că eşti sătul de chichineţe de la bloc, ajugem la 64m2, la care trebuie să adăugăm băile şi, după caz, dacă dorim, dressingurile. Uite aşa ajungem să avem nevoie de o suprafaţă de cel puţin 80 m2 pentru că  jos lăsăm o bucătărie imensă şi livingul. La naiba, bucătăria într-o casă face toţi banii. Acolo stai cea mai mare parte a timpului, acolo fumezi, acolo găteşti, acolo, acolo … Acolo e frumos să ai o masă în mijloc, o masă mare de 6 persoane, acolo e frumos să ai înşirate la linie tot ce ai nevoie, acolo e nevoie şi de un tv, şi ce o mai fi. Spuneţi că nu-i aşa. Că nu ne dorim lucruri de genul ăsta. Că nu putem e altă poveste, dar, dacă am putea ceva de genul ne-am dori. Ajung astfel la acest apartament aflat într-un asamblu dintr-ăsta rezidenţial. Ce arhitect l-o fi gândit? Ce arhitect o fi dat avizul? Plus banii, că nu discutăm de bani puţini fiind vorba de 3 camere. Acuma, dacă toate astea ar fi costat 30000 de eruo aş fi înţeles să cumpăr, dar când ele costă peste 60000 de euroi pe ce dau banii? Pentru un trai la comun? Pentru ca să fac naveta? Apartamentul de care vorbesc era la ieşirea din Bucureşti, destul de incomod dacă nu aveai maşină. Şi-atunci?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s