Comerciantul român

Comerciantul român nu ştie decât să se vaite, că nu mai are lumea bani, că nu merg vânzările, că totul e scump domnule, etc… Nu şi-ar schimba atitudinea, nu ar căuta soluţii, nu s-ar reinventa de parcă, într-un fel tu, cumpărătorul, îi eşti dator. Peste tot s-au deschis magazine Mega, mici sau mari şi, este adevărat, nu prea ai cum să lupţi cu un concern. Dar, poţi să-ţi reduci profitul, decât nimic mai bine mai puţin, nu? Mă gândesc că ar putea, de exemplu, să schimbe profilul, să se transforme în plafar, în librărie, nu ştiu, orice altceva ce nu oferă un concern, să nu vândă un produs, pe care îl găsesc doi paşi mai încolo cu 2 lei, cu 2,5 lei, că nu se face, să lase la 2,1 sau 2,2 ca omul să se gândească că pentru o difernţă mică nu mai pierde timp. Zic şi eu. Doamne fereşte să-i atragi atenţia că rişti să iei bătaie, că ce, că el, că o fi şi o împărţi. Nu e aşa, domnule comerciant, tu pierzi şi concernul căştigă. Umbla, aleargă, schimbă furnizorii, fă ceva ca să poţi să supravieţuieşti. În primul şi-n primul rând fii amabil, cu un zâmbet mă faci mai înţelegător.

Când spun că fii amabil nu sări totuşi pe mine. Când mă plimb printre tarabe şi spun că doar mă uit nu face mutre, nu bombăni printre dinţi „toată lumea se uită dar nimeni nu cumpără”. Nu sunt obligată. Şi de ce aş cumpăra? Aceiaşi gheată pe care o ai tu la 65 de lei la un magazinaş aflat la 100 de metri mai încolo erau la 45. Dar fix aceiaşi, cu acelaşi sclipici greţos sau cu acelaşi lanţ auriu, mare, petrecut peste şireturi, de nu poţi să stai cu ele la soare. De ce ţi-aş da ţie 20 de lei mai mult? Să nu mai spun că acelaşi model se vinde pe un site cu 99 de lei, nu ştiu dacă transportul era gratis sau nu că nu m-a interesat. Nu încetez să mă întreb dacă oamenii ăştia ne cred proşti sau cum? Cei cu site-ul pe ce se bazează? Când vinzi produse ieftine te adresezi unui public care trece printre tarabe, mai face un pas şi vede şi magazinul, aşa că? De ce ar plăti în plus pentru acelaşi lucru?

Într-un second hand vânzătoarea-proprietară căuta să mă lămurească că hainele ei sunt numai de firmă. Ce-i cu asta? Îmi flutura pe sub nas un tricou H&M pe care voia 15 lei. Bine, bine, dar acelaşi lucru, e la magazin, la firmă 20 de lei, că tot au avut reduceri. De ce ţi-aş da ţie 15 pe un lucru purtat? Că ce doamnă, nu-i adevărat, rochia asta e de nu ştiu unde iar cei de la H&M cumpără din Europa şi rebranduiesc. Pe bune? Rochiţele pe care i le-am luat lu fii-mea anul trecut se prezintă foarte bine şi anul ăsta. Au avut preţuri între 40 şi 60 de lei, de ce aş cumpăra cu 30 de lei o rochie purtată? mai pun ceva (după cum se vede nu mult) şi iau una nouă. Şi cât aţi vrea să daţi? Să vi le dau degeaba? Nu degeaba, dar ca să mă faci să cumpăr un lucru purtat nu cere banii ca pe unul nou. Când ai un second hand te adresezi unui anumit public, nu unuia pentru care banii nu contează. Pe urmă se vaită că afacerea nu merge. Cum să meargă? Că doar nu sunt prost şi nici nu mă dau banii afară din casă.

Anunțuri

1 comentariu

  1. In romania cam toti oameni de vanzari sau care vand se vaita.
    Eu am exemplu la munca unde eu imi vad de treaba si ma gandesc zilnic cum sa fac motoarele sa mearga iar ei se vaita ca nu au x,y,z, lucru, ca nu sunt ajutati mai mult, etc.
    Gogoilor, lucram toti in aceiasi companie , daca unul poate , pot toti.
    Asa e si la tarabagii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s