Codrul, frate cu românul.

Cică suntem liberi atât timp cât respectăm nişte legi impuse de societatea unde trăim. Corect, deci noţiunea de libertate nu e chiar aşa de simplă. Una peste alta ştiam că există nişte reguli pentru cei care cumpără o bucată de pădure. Adică nu poţi tăia cum vrei, e a ta, eşti proprietar şi gata, nu, există nişte reguli pe care le impune a o anume legislaţie. Una din reguli spune că ceea ce tai trebuie replantat. Cine respectă o astfel de regulă? Hai că v-am  făcut să râdeţi.

Pe lângă Bucureşti există nişte rămăşiţe de păduri din vechii codrii ai Vlăsiei. Nu mă refer la Băneasa sau Snagov, cele mai cunoscute, ci la altele, pe acolo pe unde mai sunt. Ieri eram pe la margine de oraş iar unul dintre copii gazdei dorea la pădure. Am mers, pe o căldură sufocantă, pe un drum prăfuit cum n-am mai văzut demult. Nu mi-au plăcut niciodată pădurile de la şes, sunt altfel decât cele de la munte, de obicei pe terenuri mlăştinoase, copacii sunt ciudaţi, ţânţarii sunt în hoarde şi altele. În fine, ieri însă dorinţa unui copil a avut câştig. Surpriza a fost că aceea bucăţică de pădure fusese cumpărată de cineva iar acel cineva blocase drumurile de acces cu maldăre de pământ. Un localnic ne-a spus că şi al doilea drum de acces era blocat, încercase el că voia să scurteze drumul să ajungă nu ştiu unde şi taman se întorcea. Copilul a plâns, a bombănit, am încercat să-i explicăm că aşa e cu dreptul la proprietate, fiecare face cum vrea pe ceea ce este al lui. N-a prea înţeles. Unde mai merge la pădure? Pe urmă am stat şi m-am gândit. Sunt puţine pădurile de lângă oraş şi care sunt regulile la care se supune un proprietar de pădure? Poate că, de fapt, copilul avea dreptate. Ai cumpărat pădurea, e drept, dar totuşi? Cine îţi dă dreptul să blochezi nişte drumuri ştiute de zeci, poate sute, de ani? Dacă ai luat bucăţica aia de pădure poţi să faci ce vrei? Tai tot, de exemplu, şi pe urmă construieşti blocuri? Ai voie? Cei de la mediu ce zic? Avem atât de puţini pomi în Bucureşti, atât de puţin verde în jur încât … ce facem? Tăiem şi distrugem şi ce mai este? Voi ce ştiţi?

Ei da, vorba aceea codrul frate cu românul. Adică frate, frate dar brânza-i pe bani, adică totul până la un anume câştig, ce frate, ce codru, ce verde?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s