Piaţă cu nervi sau piaţă şi nervi

Nu există să mă duc la piaţă şi să nu mă enervez. Din varii motive. De la oamenii care umblă aiurea-n tramvai printre tarabe până la comercianţii tupeişti.  Ca să nu divaghez am să mă opresc la ziua de azi. De data asta a fost o zi calmă. Am reuşit cumva să nu mă enervez în piaţă. M-au apucat nervii la ieşire, când, un vajnic apărător al legii de la poliţia comunitară se răstea la o babă. „Ce, nu vorbesc pă româneşte?”. Biata babă vindea trei flori, atât, şi pusese capul în pământ. Chiar, am mai spus pe aici, la ce foloseşte această poliţie comunitară sau locală? De ce nu alocă primăria banii respectivi poliţiei normale? Pentru că totuşi, această poliţie blamată atât de des, uneori cu motiv, are nişte standarde la care nu pot accede toţi neaveniţii. De ce spun asta? Pentru că am un vecin, genul acela interesant ca formă fără fond, ce a suspinat toată viaţa să intre în poliţie, numai că poliţia noastră nu l-a acceptat. Probabil că se dau nişte teste pe care omul nu le-a trecut. Pe bună dreptate. Este genul care dacă ar fi avut o umbră de putere în mână n-ar fi ţinut cont de nimeni şi de nimic. Trag concluzia că psihologii din poliţia română îşi fac treaba. Nu la fel stau lucrurile cu cei din poliţia locală. Mai ales că au uniforme asemănătoare. De  aici o serie de abuzuri. Ca în vorba aceea, dă-i unui prost putere şi să te ţii. Nu înţeleg de  ce trebuie să zbieri (cineva îmi spunea că numai măgarul zbiară, tocmai) la acele babe şi să nu te văd niciodată, dar niciodată, zbierând la ţiganii care vând şi ei, tot pe margine, diverse lucruri. De-aia mă apucă amocul şi nu pot, dar nu pot sub nici o formă să mă abţin. Aş dori să am un ban de câte ori m-au ameninţat aceşti oameni cu amenda. Numai că am avut grijă ca reproşurile mele să fie politicoase şi nu le dă mâna să meargă mai departe.

Hai să zicem că am ieşit cu bine din piaţă numai că totul a început la traversare. Stopul era pe roşu. intersecţia, pentru cei din Bucureşti care ştiu, de la Piaţa Sudului, e mare, cu toate astea cei care s-au aventurat pe roşu au fost moşi şi babe. Este adevărat că tu vezi maşina la distanţă, doar că maşina are minim 50 km./oră iar tu ca om, poţi să atingi, în cazul fericit, 5 km./oră. Adică tu ai făcut trei paşi, eşti la jumătate, iar maşina este lângă tine. Una dintre babele aventuroase mergea şi încet, lent, ca la plimbare, şoferul care avea verde a claxonat cu nervi şi a ocolit-o. Credeţi că am putut să mă abţin? Ei bine nu. M-am luat de ea. De ce? Stopul ţine, cel mult, un minut, ce a câştigat ea la 70 de ani fentând 30 de secunde? Pentru că tot ea era nemulţumită şi-l bombănea pe şofer, ăla având verde. VERDE. Ei bine mi-au sărit alţi moşi şi babe în cap. Ce, dacă Băsescu fură noi cu ce greşim? (nu e glumă) De-aia nu respectăm nici o regulă. Ce treabă are Băsescu cu stopul şi cu traversatul? Ce treabă are orice politician cu respectarea unor reguli? Am să precizez că nu sunt fan Băsescu, mie personal guvernul Boc mi-a băgat mâna adânc în buzunar, unul dintre noi este bugetar, fără să fie şi beneficiar de salariu nesimţit, iar 25% pe minus s-au simţit al naibii. Băsescu a făcut cel mai mare rău acestei ţări. Ei da, că restul în 25 de ani au făcut numai bine. Că Ponta o să creeze industria înapoi şi-o să fie, şi-o să fie …  Iliescu ne-a dat de nu mai putem. Ei bine, când am ajuns la tătucu a fost gata. Cum să mă iau de Iliescu? Cum? Asta e de-a lu Băse, că uite seamănă cu Elena Udrea. Nu semăn. Nu sunt blondă şi nu sunt slabă şi, mai ales, nu sunt tâmpită. Da de Mircea Diaconu ce spui? Nici ăla n-o fi bun. Păi nu, dar nu mai avea sens să explic. Un actor de liga a II-a care spune că nu a câştigat nimic decât responsabilităţi, asta după ce a reuşit. Uite, de oameni de-aştia mi-e scârbă. Când te-ai înscris în această cursă nu ştiai pentru ce te-ai înscris? Ai descoperit acum ce răspundere uriaşă va apăsa pe umerii tăi.  Pe cuvânt? Nu te-ai gândit nici o clipă, dar nici una, că salariul de 6000 de euro sună bine? Acu descoperi că … vai! ce de răspundere. Succesuri! Puteam să epxlic toate astea? Probabil că aş fi putut să predic în pustiu cu riscul a fi linşată de nişte moşi şi babe care, nici într-o viaţă, nu au învăţat că pe roşu nu se traversează  dar ţin lecţii de morală tinerei generaţii. Vai de capul nostru. Ca popor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s