Căutarea sinelui – Elizabeth Gilbert

Când am auzit prima oară de cartea asta „mănâncă, roagă-te, iubeşte” mi-am zis că este o altă carte scrisă de un autor american, un best-seller de doi lei. Imediat după succesul ei s-a făcut şi un film cu Julia Roberts, un film slăbuţ departe, dar departe, de ceea ce scrie în carte. În fine, an citit-o pe net pe din lipsă de altceva numai că, spre surpinderea mea, mi-a plăcut. Mult de tot. Ce înseamnă să te cauţi pe tine şi să conştientizezi asta. Sunt trei experienţe, în Italia plăcerea vieţii şi a mâncării, în India descoperirea de sine prin intermediul unui ashram şi apoi în Bali, o altă lume, cu alte reguli, un  fel de a fi între India şi Italia. Oricum ar fi cartea merită citită. Ca femeie este imposibil să nu te regăseşti în variile ipostaze ale autoarei, o femeie ce vrea divorţul după care alunecă într-o poveste de dragoste ce o macină ca o boală grea, apoi, spre 40 de ani, îşi dă seama că nu prea ştie cine e şi ce vrea. De aici călătoria în căutarea sinelui. Îl găseşte sau nu vă las pe voi să descoperiţi. Ca să vă faceţi o imagine am să postez un citat mai lung din carte.

„Mi-am imaginat cum ar arăta portul propriei mele minţi – poate puţin ponosit, poate bătut de furtuni, dar bine situat şi cât trebuie de adânc. Portul minţii mele e într-un golf deschis, e singura cale de acces către Insula Sinelui meu, (care o fi ea o insulă vulcanică şu tânără, dar e fertilă şi promite multe lucruri bune). Insula asta a văzut multe războaie, e-adavărat, dar acum, sub îndrumarea unui nou stăpân (eu), care a institui noi reguli capabile s-o protejeze – e trup şi suflet de partea păcii. Si acum să se ducă vestea peste nouă mări şi nouă ţări – insula are legi mult mai stricte în privinţa celor care pot intra în port.

Nu mai aveţi voie să veniţi aici cu gândurile voastre dure şi abuzive, cu gândurile voastre negre ca nişte corăbii ciumate, cu gândurile voastre ca nişte vase cu sclavi, cu gândurile voastre ca nişte nave de război – toate astea vor fi respinse. De asemenea orice gânduri pline de exilaţi furioşi şi hămesiţi, nemulţumiţi şi pamfletişti, rebeli şi criminali periculoşi, prostituate disperate, proxeneţi şi fugari subversivi, nici ele nu vor mai avea loc aici. Din motive evidente, nici gândurile canibale nu vor mai fi acceptate. Chiar şi misionarii vor fi atent cercetaţi, ca nu cumva să fie prefăcuţi. Acesta este un port paşnic, calea de acces către o insulă mândră şi frumoasă care abia acum începe să cultive liniştea. Dacă veţi putea respecta aceste reguli, dragele mele gânduri, sunteţi bine venite în mintea mea – în caz contrar, vă voi trimite înapoi în marea de unde aţi venit.”

Lectură plăcută. Merită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s