Între minune şi o minune

De câteva zile de câte ori deschid tv-ul – zbang! discuţii despre minune şi „drama” – vezi Doamne! a familiei sale.  Mut pe alte programe zbang, zbang, zbang ca o palmă peste ochi şi un răcnet în ureche. minune, minune, minune. Posturile importante de ştiri discută despre asta. Ştirile de seară musai au câteva minute alocate subiectului. Te învârţi printre reporteri tâmpiţi făcuţi reporteri de nu ştiu cine şi de ce, reporteri care-l întreabă pe unul cu apa în casă „şi? a plouat mult?”. Ăla se uită nedumerit. Ce să răspunzi la un asemenea cretinism? Pe urmă vorbim de minune, că de … i-a fugit fata. O fi ceva nemaiauzit la etnia lor. Singura. Unica.  Dau pe Nat Geo. Surpriză, un documentar despre ţiganii din America.Nu-mi vine să cred, se pare că nu există scăpare. Sunt originari din România – bunicii,  iar părinţii şi copii sunt născuţi acolo. Iete americanii! Numai că şi acolo se purtau cam la fel, doar că spaima de lege era mai mare. Nu ştiu de ce, că n-am văzut de la început, ăla bătrân din această familie era bolnav iar familia trebuia, cică după tradiţia lor, să facă un sacrificiu ritualic. Pentru asta au luat o oaie şi au crescut-o câteva zile în casă. Da, da în casă. Sună cunoscut, nu-i aşa?  Tot ai noştri sunt mai tari.  Ca …  minune.  Acu cică i-au adus acelei fete un psiholog. La ce bun? Ea face ce a făcut neam de neamul ei. Iar noi, oameni civilizaţi (aşa ne place să ne credem), le cântăm în strună când le facem raiting. Că asta presupun că se întâmplă, că altfel toate aceste televiziuni nu s-ar ţine după minune ca după un câştigător de nu ştiu ce premiu.

Pe de altă parte echipa feminină de gimanistică a României a câştigat titlul european.  Asta e o minune dacă ne gândim cât de puţin e promovat sportul la noi. Pe vremea când eram copil veneau diverse echipe şi făceau selecţii din şcoală, în clasele primare, pentru diverse sporturi. Cine era talentat sau simţea chemare mergea mai departe cine nu renunţa. Acum cică trebuie să facem campanie la nivel naţional ca să găsim copii dispuşi să facă sport. De altfel nu mai sunt nici baze sportive, nimeni nu sponsorizează echipele de club, centrele de juniori sau ce asociaţii sportive or mai fi, decât pe cele unde se face fotbal. Fotbalul aduce bani mulţi restul nu mai contează. De aceea performanţa acestor fete şi a antrenorilor lor este chiar o minune ce ne face să nu ne pierdem speranţa în ziua de mâine. Dar, despre asta o ştire de un minut, la sport, şi gata. Nici un reporter nu aleargă după ele, nu sunt aşteptate ca adevărate vedete ce sunt, nu li se iau interviuri, nimic.  Mai important e minune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s