Cât de patrioţi suntem?

Zilele astea am intrat pe mai multe bloguri care au avut, sub o formă sau alta, acest subiect. Mi-am amintit de poveştile bunicilor, ale tatălui despre ww2. Pe atunci oamenii plecau la război să-şi apere ţara.  Făceau asta pentru că le era bine. Fiecare pe felia lui. Nu vin dintr-o familie de moşieri sau intelectuali ci de ţărani care doreau să apere ce era al lor. Şi aveau ce. Tata îmi spunea cândva, nu demult, că pe vremea aceea fiecare îşi ştia lungul nasului. Nu era nimic ruşinos în a fi ţăran. muncitor sau mai ştiu eu ce meserie din asta mai puţin glorioasă. Chiar şi comuniştii, în filmele lor, nu au putut falsifica chiar totul, sunt filme unde muncitorul discută cu patronul, ţăranul se sfătuie cu boierul şi altele. Pe vremea noastră e mai greu să discuţi cu patronul că de, e patron, nu?

Slugi ne-au învăţat să fim comuniştii, să ţinem capul jos în faţa activistului de partid, că partidul e singurul deţinător al adevărului şi ştie ce e mai bine pentru fiecare dintre noi. Chiar şi Mitrea Cocor are dreptul la o părere şi la un vis. Că visa o utopie este altă poveste, dar poate să-şi spună cu voce tare propria părere.  Păi, numai într-o societate cu adevărat democrată se poate asta. Ceea ce timp de 45 de noi n-am avut. Acum însă, dacă ai altă părere decât patronul sau directorul sau şeful care te conduce eşti privit ca „un element ostil” – ca să folosesc o expresie atât de dragă înainte de 89.  poţi să ai toată dreptatea din lume, nu eşti în cercul lor nu contezi.

Despre ce fel de patriotism vorbim? Pe un blog un comentator spunea că i se pare firesc să apere ţara unde vrea să-şi crească copii. Din păcate ţara aceea nu era propria ţară. Eu una am ajuns să le spun copiilor să plece unde văd cu ochii pentru că sigur, dar sigur, le va fi mai bine decât aici. Pentru început ne gândim la Canada. Careva îmi spunea că e departe. Ei şi? Mi-am asumat faptul că sunt prea bătrână să mai plec undeva dar ei o pot face, pentru că oricât ar învăţa, ar asimila, s-ar educa dacă nu au pile e degeaba.  Şi nu au pile.  Atunci? Dacă mâine ar fi război ce aş face? Ce le-aş spune să facă? Pentru că eu sunt prea bătrănâ ca să mai contez dar lor le-aş spune să apere locul unde le e bine. Dacă locul ăla nu e propria ţară asta e. Acasă este unde te simţi bine nu unde te-ai născut. Kennedy  spunea să te gândeşti la ce faci tu pentru ţară nu numai ce face ţara pentru tine. Corect, dar dacă ţării chiar nu-i pasă de mine mie de ce mi-ar păsa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s