Scandalul ciocalatei

Pentru că noua taxă stârneşte valuri mi-am adus aminte de un scandal din anii 90 din Suedia. Vicepremierul de atunci, o femeie, a cheltuit nişte bănuţi, căci de bănuţi e vorba, de pe cardul de serviciu ca să cumpere două tablete Toblerone, ţigări şi scutece pentru copil. De-asta scandalul a fost denumit „scandalul Toblerone”. Ea spune că a încurcat cardurile, că erau asemănătoare şi nu şi-a dat seama. Cum suma era derizorie n-a fost nici o problemă să returneze banii. Credeţi că asta a contat? De nici un fel. Cariera ei politică s-a terminat acolo. N-a mai reuşit să se redreseze în ochii electoratului suedez.  Că sudezul e cam tâmpiţel, el ştie că nu ai voie să umbli în nişte bani care nu sunt ai tăi şi gata. Nu contează suma. Nici n-a contat, decât ca glumă de seară într-un local, la o bere cu prietenii.

Tot suedezii ăştia domne declară că nu înţelegede ce, din banii lor, trebuie să plătească o cazare de lux pentru parlamentari. Ca atare parlamentarii suedezi nu beneficiează de imunitate în faţa legii şi, din anii 90 li se pune la dispoziţie, pentru cei care sunt din provincie, o locuinţă de maxim 40 m2, unde au multe servicii la comun. Există parlamentari care locuiesc într-o cameră de 18 m2 iar bucătăria, baia, spălătoria sunt la comun. Deci trebuie să se înscrie în program ca să poată beneficia de unele servicii. Cum vi se pare? Suportă comparaţie? Nu au maşină de servici, şofer, alea, alea iar decontările pentru deplasările de servici se fac în nişte limite rezonabile, vrei mai mult, suporţi diferenţa din buzunarul tău. Om ajunge vreodată să ne apropiem de această normalitate? Nu zic să fim ca acolo da măcar să ne apropiem.

Postarea asta a pornit de la un  articol de pe net. Nu spun al cui că nu are sens, unde se spunea că sudezii au ajuns să ceară mărirea taxelor. Aşa o fi. Zicea că, în ultimii ani taxele s-au micşorat la ei de la 48% la 44% iar treaba asta se vede negativ în serviciile sociale şi în educaţie.  Posibil, da ăla dacă  cere aşa ceva o face pentru că în fiecare secundă ştie ce se întâmplă cu banii daţi de el pe taxe şi impozite, principiul transparenţei guvernează Suedia de vreo 200 de ani. Orice cetăţean are acces la mailurile premierului, bun nu vă imaginaţi că de acasă, de pe un laptop poate să facă asta, dar poate cere să vadă mailurile publice de la orice funcţionar public, inclusiv de la premier. Mi se pare normal, din înălţimea funcţiei nu ai ce ascunde. Mailul de servici e mail de servici, iar orele pentru care eşti plătit de contribuabili trebuie să fie petrecute altfel decât la solitaire.

Şi la noi ….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s