Copii sunt un dar

De la Dumnezeu aş spune, şi trebuie să-i privim aşa, ca pe un dar trimis să ne lumineze viaţa. Am observat în ultimul timp, pe mai multe bloguri, un fel de manifest pentru copii la tinereţe, adică copii se fac când eşti tănăr. Aşa o fi dacă l-ai găsit pe cel capabil să asigure tot ce e nevoie pentru un copil (sunt femeie şi privesc lucrurile ca o femeie) sau dacă ai deja o situaţie financiară bună, care-ţi permite să creşti un copil. Să fim serioşi, cele mai bune căsnicii pe care le-am văzut au fost cele care se bazau pe respect. Respectul venea din pregătirea egală a partenerilor şi implicarea totală în toate probelemele unei căsnicii. Când un partener aduce mai mult, mai ales financiar, există tendinţa de a se proclama stăpân şi are impresia că celălalt este dator. De aici discuţii nesfârşite. După mine un copil se face după ce ţi-ai făcut toate calculele necesare. Ai casă? Te poţi descurca singur? Ce înseamnă un copil? Ce implică? Poţi să faci faţă emoţional la toate astea? Bine, este adevărat că oricât ai cugeta tot nu-ţi dai seama de multe până nu îl faci. În clipa când îl ţii în braţe şi vezi chipuşorul acela mic, realizezi că nimic nu mai are importanţă iar viaţa ta va gravita, inevitabil, în jurul acelei fiinţe. Chiar şi când el va avea 20 de ani să zicem, va fi matur oarecum, independent, tot te vei gândi la el cu nostalgie şi cu toată dragostea din lume. Deci, un copil se face după ce cugeţi destul la toate, după ce discuţi cu partenerul (femeile cam au tendinţa de a-i exclude pe bărbaţi de la asta, ceea ce nu mi se pare corect), după ce îţi dai seama că vine ca o împlinire firească a relaţiei voastre. Asta nu are o vârstă anume. E bine să faci copii la tinereţe dar la 20 de ani nu ai şcoală terminată, nu ai o situaţie clară, nu ai decât chef de viaţă şi de distracţie, ce poate să-ţi aducă un copil? Nu e oare mai bine să ai anumite experienţe, ca să pricepi ce înseamnă o căsnicie şi ce implică creşterea unui copil? Nu am nimic cu cine face copii de tânăr sau de foarte tânăr, de altfel nu cred că există un secret anume, fiecare face cum crede de cuviinţă, dar părerea mea este că 30 de ani  este vârsta ideală pentru întemeierea unui cămin.

Am născut în urmă cu 20 de ani, pe atunci nu se ştiau atât de multe despre recoltarea celulelor stem, deşi am fost o mămică foarte conştiincioasă, care sigur ar fi optat pentru asta dacă avea posibilitatea. Prin asta vă daţi seama de ce progrese s-au făcut într-o perioadă scurtă în ştiinţă şi-n viaţa noastră. Dacă nu v-aţi dat seama vă spun acum că acest articol este pentru concursul Spring SuperBlog2014.  Spun asta cu toată convingerea, recoltarea acestor celule este ca o asigurare de viaţă pentru copilul tău. Nu ştii cum te duce viaţa. De ce o spun? Când fiica mea avea patru ani am schimbat medicul pediatru, ne mutasem în alt cartier şi ne era greu ca, la fiecare semn de întrebare, să facem 13 km. prin Bucureşti pentru a ajunge la dispensar. Noul pediatru, la a treia vizită, îmi spune brusc că nu-i place forma nasului fiicei mele, că pare un semn al bolnavilor de hemofilie. Am crezut că leşin. Ce are domne nasul ei? Era mic, ca un năsturel şi foarte moale. Nu mi-a dat o explicaţie pertinentă dar mi-a dat trimitere la Institutul de hematologie să facem o analiză specifică. Vă daţi seama ce am simţit? Vă daţi seama cum am stat în aceea primă noapte? A doua zi, cu noapte în cap, ne-am prezentat la institut. Era mijloc de iulie şi cică nu aveau cine ştie ce substanţă necesară şi că să venim la începutul lui septembrie să întrebăm. Iarăşi am simţit că înebunesc? Cum să stau domne 2 luni cu junghiul în inimă? Spuneţi-mi unde să mă duc? Nu vă recomandăm nici un laborator privat că noi, şi numai noi, suntem în stare să facem asta. Ei nu zău? Am plecat de acolo buimaci. Ţin minte că nu mai puteam să conducem maşina. Am oprit la un spital unde o ştiam din vedere pe şefa de laborator. M-am rugat de ea în genuchi, n-a vrut, a zis că e copil şi nu se bagă. Am alergat la nşpe clinici private. Nimic. Tot substanţa cu pricina era de vină, care era foarte scumpă. În mintea mea se desfăşurau scenarii, transfuzii, leucemie, transplant de măduvă, şi câte şi mai câte.  Dacă spun că trei zile nu am avut aer să respir mă înţelegeţi? În aceea seară m-a sunat un prieten care m-a trimis la un laborator privat la cineva de acolo.  Analiza costa 800.000 în condiţiile în care salariul minim pe economie era de 350.000. Nu conta. Am plătit şi am aşteptat cu sufletul la gură. Femeia aceea ne-a sunat seara să ne spună că au apărut rezultatele şi că să stăm liniştiţi că totul e în regulă. Doamne ce uşurare. Poate că aş fi suportat mai uşor dacă aveam recoltate la naştere aceste celule stem. Poate. Uşor nu mi-ar fi fost oricum, dar m-aş fi amăgit cu speranţa că aveam o asigurare, undeva.

Aşa că, eu una spun aşa: recoltarea acestor celule e necesară, dacă vreţi să aflaţi mai multe, înaiante de a naşte, puteţi vedea pe http://www.cordcenter.ro/recoltare-celule-stem.html, sau puteţi contacta  la http://www.cordcenter.ro./. Pentru că atunci când faci un copil trebuie să te gândeşti ce poţi să-i oferi, treabă care nu e tocmai simplă, pentru că această recoltare presupune nişte costuri şi nu se termină cu recoltarea şi atât, mai sunt şi costuri anuale pentru depozitare. Puteţi să vă faceţi o imagine accesând http://www.cordcenter.ro/pachete.html. Dacă ar fi după mine l-aş alege pe cel mai scump, pentru că îmi oferă o garanţie completă şi pentru că viaţa are atâta nebuloase încât nu ştii ce te poate aştepta. Povestea pe care v-am împărtăşit-o e cât se poate de reală, experienţă proprie. Repet, eu una n-am avut o asemenea opţiune. Haideţi să privim copii ca pe un dar nu ca pe ceva care trebuie să vină la un moment dat şi atât. I-am adus pe lume iar obligaţia noastră se termină, doar să avem grijă să crească, cum o fi. Nu aşa. Nu mi se pare corect, mai ales faţă de ei. Suntem datori să le asigurăm un start bun în viaţă iar recoltarea de celule stem este o necesitate nu un moft.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s