Milan Kundera

Nici nu ştiu cum să vă vorbesc de Milan Kundera cehul care, forţat să plece din blocul comunist, a cucerit lumea literară mondială. Îl întâlniţi foarte des în scrierile turcilor. Nu ştiu să vă răspund de ce. Înţeleg că există chiar o cafenea cu acest nume în Istanbul, o cafenea dedicată oamenilor de litere. Ce se poate spune despre Kundera? Că nu scrie aşa cum am fost obiţnuiţi, că nu are o poveste ci poveşti, că nu urmezi un fir narativ ci mai multe, dar se împletesc cumva defininind cartea şi povestea. Fiecare rând îl descoperi cu uimire. Kundera trebuie citit pe îndelete, savurat. Nu are romane uşurele dar nici foarte grele. Cred că cel mai bine s-a definit singur când spunea în Nemurirea „va fi un roman în roman…”. Aşa sunt cărţile pe care le-am citit semnate de el. Îmbină cumva ironicul şi grotescul. Ironia sa atinge totul, şi sentimentele măreţe ale iubiri, şi căsnicia şi societatea în care trăim indiferent de care parte a baricadei te afli. Nu este radical, repet este ironic-explicativ. Nu ştii de ce dar îi dai dreptate. Despre grotesc cred că nu are sens să folosesc prea multe cuvinte, grotescul apare la fiecare pas, fie în situaţiile în care sunt puse personajele, fie trădaţi de propriile gânduri.

S-au spus multe despre Kundera, chiar şi că ar fi fost agent KGB. Nu ştiu, dar ştiu că scriitorul Kundera mi-a plăcut, nu pot zice că mi-a schimbat lumea, nu ştiu cât mai poate face asta un sciitor în lumea de azi, dar m-a făcut să mă gândesc că noi, ca români n-am avut nici un eveniment asemănător primăverii din Praga şi nici un scriitor de talia lui. O fi şi ăsta un mister al istoriei sau nu suntem în stare să avem scriitori de talie mondială? Cred că nu suntem în stare. L-am avut şi noi pe Goma, plecat în condiţii asemănătoare, dar care, ajuns la Paris, tot în Franţa adică, a fost preocupat mai mult  să se răzbune decât de activitatea literară. Deci, doi scriitori proveniţi din blocul comunist, unul ajunge reper altul se pierde în dorinţa de a plăti nişte poliţe. Unul ironizează comunismul prin situaţii groteşti, vedeţi activistul de partid, director de gazetă, din Cartea râsului şi a uitării, ce-şi făcea hroscopul sau imaginea preşedintelui ceh înconjurat de pioneri – viitorul de aur al naţiei  şi vă apucă râsul. Ce vedem la Goma? Nimic. Ură, distrugere, violenţă şi nici măcar astea făcute cu artă. Poate că, e o părere strict personală, lăsându-ne dominaţi de patimi pierdem esenţialul.

Ca să închei, pentru că simt că lui Kundera nu i-ar fi plăcut să se vorbească atât de mult de el, am să vă dau un citat din Nemurirea, în care autorul se explică: „În zilele noastre toţi se năpustesc peste toate câte s-au scris vreodată, ca să le transforme în filme, în seriale de televiziune, sau în desene animate. Întrucât esenţialul în roman e tocmai ceea ce nu se poate spune altfel decât numai şi numai în roman, în orice adaptare a sa rămâne doar neesenţialul. Nebunul care se mai încumetă azi să scrie romane şi vrea să le asigure protecţia trebuie să le scrie în aşa fel încât să nu mai poată fi adaptate, altfel spus să nu poată fi povestite”. Prin asta cred că s-a definit singur. Este greu să spui Kundera a scris aşa şi să începi să povesteşti ,fără să faci, la rându-ţi, un roman.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s