De ce şi-ar face un om blog

Personal, am mai spus-o, văd într-un blog o platformă de dezbatere. Un schimb de păreri şi de experienţe. Poate că fiecare dintre noi avem ceva de spus, unii avem curaj şi deschidem un blog, alţii poate că ezită. Nu le au cu scrisul deşi experienţa lor de viaţă ar fi interesantă şi-atunci se limitează la rolul de comentatori. Alţii nu spun nimănui nimic, nu are rost, lumea e aşa cum e. Zilele trecute am aflat de o bătrânică din blocul unde stau, cu care discut din când în când, că şi-a pierdut doi din cei trei copii în condiţii tragice. N-ai fi zis ascultând-o. O femeie care-şi plimbă căţelul, râde cu cei mici, se bucură de o zi cu soare. Sunt alţii care n-au păţit mare lucru şi sunt acri. Eu cred că fiecare om are povestea lui, iar unii dintre ei, în general cei pe c are-i numim simpli, sunt adevărate izvoare de înţelepciune. De-a lungul timpului mi s-a spus că sunt un fel de mamă a răniţilor. De ce? Poate pentru că doresc să înţeleg reacţiile oamenilor. Treaba asta nu mi-a adus laude, din contră, unii au avut tendinţa de a mă lua drept fraieră şi-atunci am renunţat, fără mari procese de conştiinţă. Pierderea era a lor nu a mea. Nici nu i-am judecat. Atât puteau.

De-a lungul vremii câteva vorbe mi-au rămas în minte:

– „Dintr-un cal ţigănesc a ieşit un cal domnesc” – asta pentru că se referea la copilul altuia şi nu ştia exact cum să-şi exprime admiraţia.

– „de maică, nu mai duce sub nas” – asta era o bătrână, mama unor prieteni cu care m-am întâlnit la piaţă, ea îmi spune că arăt bine, eu îi spun că m-am îngrăşat iar ea îmi dă replica asta de care am râs. Aşa era. Dacă m-am îngrăşat se datorează faptului că mănânc. Una peste alta n-am întâlnit persoană grasă să fie bolnavă (chiar n-am întâlnit) ci gurmandă. Ceea ce e altceva iar cea mai bună cură de slăbire este … foamea, nu foamea aceea gen Africa ci un anumit control al cantităţii. Adică fii atent la ce duci sub nas (nu vă gândiţi aiurea, era prea bătrână pentru aşa ceva).

Şi ar mai fi, dar acum, când scriu parcă s-au ascuns undeva, într-un colţ al minţii, şi nu vor să iasă la suprafaţă. De ce am pornit postarea asta? Pentru că, de mai bine de o săptămână mă chinuie întrebarea dacă să mă înscriu sau nu la un concurs de pe http://super-blog.eu/sample-page/. Să mă înscriu? Sunt un nimeni cu blog de două săptămâni, el a fost creat la 4 februarie dar de scris scriu doar de cca.  două săptămâni. Am ceva atât de important de spus? Dacă nu ai de ce ai mai deschis blog. Am trafic? Nu prea, dar orice început e greu, nu? Nimic nu se dobândeşte uşor. Deşi ştiu că am pierdut startul azi am hotărît să mă înscriu. Ce am de pierdut? Nimic. Ce am de cîştigat? Experienţă. Merită? Merită. Aşa că vor urma o serie de postări cu tematică, am să vă avertizez din start ca să ştiţi despre ce e vorba. Am şi eu cîţiva cititori, aşa cel puţin arată statistica blogului, şi mă simt datoare s-o spun. Dacă voi fi acceptată, că e şi asta o treabă. Rămîne de văzut dacă ne vom întâlni pe http://www.super-blog.eu/. Tineţi-mi pumnii.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s