De 8 martie

M-am tot gândit  ce se poate spune de ziua asta, că de, aşa suntem noi, femeile mai sensibile şi aşteptăm de la ziua asta ca partenerul să facă şi să dreagă. În urmă cu ani, pe când eram tânără şi la mama acasă, acolo unde lucram aveam o colegă, la contabilitate, pe care, în fiecare dimineaţă o aducea soţul cu maşina la muncă. Nimic neobişnuit până aici doar că, acei oameni se sărutau îndelung, se priveau galeş, se ţineau de mână. La fel se întâmpla şi la plecare. Noi, astea tinerea ne uitam cu oarecare individe, admiram faptul că doi oameni mai erau în stare de asemenea gesturi după nişte ani mulţi de căsnicie. Femeia aia avea în jur de 50 de ani şi era ajutată de o siluetă slăbuţă pe care trântea nişte haine de bun gust. Să mai spun, în treacăt, că avea şi doi băieţi trecuţi de 20 de ani. De aici neţărmurita noastră admiraţie. O altă colegă, aceleaşi leat cu împricinata, mustăcea cum că ceva e putred în Danemarca, că oameni de vârsta asta nu sunt potriviţi cu asemenea manifestări, că acum relaţia trebuie bazată pe respect, pe grija faţă de copii, pe grija bătrâneţii şi nu te mai ţii ca adolescenţii de mână. Doamne ce mai râdeam, colega cârcotaşă accepta glumele noastre, răspundea calm la nedumeririle manifestate şi-şi păstra punctul de vedere, ceva era necurat. Noi, în inocenţa noastră, credeam că era invidioasă. Adevărul era că păreau o familie reuşită, era după 90 şi oamenii aveau deschis un restaurant, unul din băieţi se însurase şi aştepta un nepot, ea arăta bine pentru vîrsta pe care o avea (chiar foarte bine), era iubită de bărbat, ce mai putea să-şi dorească? Toate astea până când, la policlinica uzinei respective, mai aveam policlinică, a fost repartizat un medic negru. Nici nu ştiu din ce ţară Africană avea originea, cert e că era negru tăciune, că avea nevastă şi trei copii, că locuia aproape de locaţia uzinei noastre. Am aflat toate astea pentru că în scurt timp la uşa cabinetului s-au adunat o ciurdă de femei, care mai de care dornice să-i intre în graţii. Nu mă întrebaţi de ce că n-am răspunsul. Acele femei  sperau să-i intre în graţii domnului doctor aşa cum speră orice femeie când place un bărbat. De ce-l plăceau? habar n-am sau poate că am habar da … mi se pare … nici nu ştiu cum să mă exprim.  În fine, cert e că omul a ales, şi-a ales-o tocmai pe aceea femeie de 50 ani stârnind în ea toate sentimentele caracteristice unei adolscente. Nu-şi imagina ce-l aşteaptă. Probabil, dacă n-ai trăit la tinereţe poveşti, tânjeşti după ele toată viaţa şi tânjeşti atât de mult încât nimic nu mai contează, nici bărbat, nici copii, nici nepoţelul ce urma să vină, nici gura lumii, nici altele pe care nu le mai înşir acum. Cum să vă spun? Femeia aceea a pierdut tot, inclusiv pe medicul negru, care la un moment dat nu ştia cum să scape de o nebună ce se ascundea printre maşini ca să-l urmărească, oribită de gelozie, disperată, măcinată de un fel de boală demnă de pshihiatrie. Colega cârcotaşă ,mustăcea dar n-a zis „v-am spus io” din bun simţ şi dintr-un sentiment de compasiune pentru un om bolnav. Ştiu că a divorţat, că băieţii n-au iertat-o, dar mai ştiu, că la un moment dat ,avea grijă de ea tot  vechiul soţ dat la oparte pentru o nebunie.

De ce mi-am adus aminte de toate astea? Pentru că, probabil, azi de 8 martie n-o să primesc mai mult de un fir de zambilă de un leu. Dar n-are nimic. Bărbatul meu are o teorie, că  suprizele desebite se fac când ai buzunarul plin, i se pare absurd ca, banii fiind număraţi şi nevoile multe, să rupă din bugetul casei ca să-mi cumpere un parfum scump aşa cum mi-ar plăcea. Ce supriză ar fi asta? zice el. Pentru asta ar trebui să aibă bani deoparte, bani care să nu conteze. De-a lungul celor 20 de ani de căsnicie au fost şi astfel de momente, puţine ce-i drept, dar au fost. Acum ce contează mai mult, un moft sau faptul că, deşi e răcit, aseară avea 38 temeperatură, azi s-a dus la maică-mea să-i rezolve partea ce ne revine nouă din tabloul electric al casei, pentru că promisese, pentru că era necesar şi, sigur, pentru că-i pasă. Ce contează mai mult, zic şi io, un gest gratuit sau unul din suflet?

Aşa că doamnelor, nu fiţi supărate dacă azi nu veţi primi mare lucru, gândiţi-vă bine ce anume are importanţă şi uitaţi-vă atent, partenerul pe care îl aveţi poate că nu are cum iar asta nu înseamnă deloc că nu-i pasă, câteodată un fir de floare de un leu cântăreşte mai greu decât un buchet imens de trandafiri roşii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s