Poliţia comunitară. La ce ne foloseşte?

Mă chinuia întrebarea asta de ceva timp. În Bucureşti stau lângă Piaţa Sudului, fostul BIG pentru cine cunoaşte. Mai exact la o staţie de piaţă şi la trei de spitalul de nebuni, actualmente Obregia. Ca atare avem în zonă nebunii noştri. Unul dintre ei, fără picioare, în scaun, a murit în această iarnă. Cred că e pe lista celor 13 victime ale gerului. Dar nu asta voiam să spun. Poliţia Comunitară mi se pare o glumă . În urmă cu câţiva ani, mergând spre piaţă, unul dintre aceşti nebuni – de sex feminin, stătea în mijlocul trotuarului şi înjura pe oricine trecea pe acolo, alături la câţiva paşi este sediul acestei poliţii. Doi poliţişti, vlăjgani puternici, cu şcoală puţină, stătea în uşă, priveau scena şi se amuzau. Exact, râdeau de parcă era ceva de râs. De la distanţă mă uitam întrebându-mă ce să fac, pe unde să o iau. Mi-era un pic frică pentru că nu ştii cum reacţionează un nebun furios, chiar dacă aceasta nebună este mică şi prăpădită nu ai nici o garanţie. M-am prelins cumva pe lângă blocul unde are sediul această instutuţie foarte importantă. N-am putut să mă abţin, când am ajuns în faţa acelor doi vlăjgani să nu îi iau la întrebări. „Ce să facem doamnă?”, „Să puneţi mâna pe ea, s-o urcaţi în maşină şi s-o duceţi la spital. Că-i la doi paşi.”, „ mâine o să-i dea drumul”, „da, mâine, dar cel puţin o spală şi-o calmează. Voi ce aşteptaţi? Să schilodească pe careva ca să interveniţi”. Au bombănit mărut din buze, cred că mă complimentau de frumoasă ce eram. Am plecat că nu avea sens. Nebuna s-a calmat singură ceva mai tîrziu. În prezent e tot în zonă, uneori mai furioasă dacă nu-i dai, alteori mai calmă.

Zilele astea am ajuns în piaţă. Cu toţii cunoaşteam acele bătrâne de pe marginea pieţelor, vestigii ale unui trecut comunist, îmbrobodite, cu galoşi în picioare, basma pe cap, ce vând câteva legături de verdeaţă, ouă sau flori, după anotimp. Puţine vând altceva. Majoritatea au lucrat în CAP-uri sau ferme şi erasu plătite pe zi/muncă. Ca atare, nu s-a considerat muncă şi au avut nişte pensii de tot râsul, ca să nu spun de rahat. Boc le-a ridicat la 350 de lei. Sunt bătrâne, bolnave, cheltuielile sunt mari, copii au grijile lor şi, ca atare, mai fac şi ele un ban din ce au pe lângă casă. Nu au bani de tarabă şi alte fineţuri dar, sunt mulţumite să mai facă un ban cu ceea ce au. Majoritatea, spun iarăşi majoritatea, sunt curate. Că se vede sărăcia în forma brută e altă poveste. Ei bine, zilele astea, în piaţă, vânzoleală. Poliţia Comunitară era în control. Dau să trec, din sens invers o bătrână din asta, cu o găleată de ouă şi cîteva legături de pătrunjel în mână trece pe lângă mine cu ochii în lacrimi. Da, bătrâna plângea urmărită de un  vaşnic reprezentant al acestei imitaţii de poliţie, o femeie de un metru cincizei, slabă, uscată chiar, cu un soi de rătate genetică pe chip, adică o mutră ascuţită, în colţuri. Tocmai îi zicea bătrânei că, dacă o mai prinde pe acolo o să-i dea un şut peste găleată de să-i facă ouăle praf. Mă credeţi că am văzut roşu? Mă credeţi că ne-am luat în gură? Mă credeţi că mi s-a părut de o nesimţire fără margini? Putea să fie bunica ei, nu? Că doar nu s-a născut doamnă de oraş. Am vrut să spun că n-a venit pe lume din sulă de domn cu servitori acasă dar, m-am abţinut în ultima fracţiune de secundă.  Oricum i-am spus altele. O clipă a fost nedumerită. Cineva îndrăznea să-i conteste autoritatea. Cum? M-a ameninţat că mă duce nu ştiu unde, n-am reţinut. Am întrebat-o pe ce motiv? S-a bâlbâit. Am pulsat. Hai, du-mă, ca să spun, cuiva superior ţie, cum te porţi şi să vedem dacă e firesc aşa. A dat înapoi. Am plecat. Nu mai avea sens. Am plecat nedumerită, nici unul din moşii aceia din piaţă n-au fost solitari cu mine (din spirit de solidaritate că tot zic că au pensii mici), nici unul dintre tarabagii – supuşi controlului unei tâmpite, n-a intervenit. Poate că ne merităm soarta.  Cine să mai ştie. Am înţeles însă, însfârşit, la ce e bună poliţia comunitară. Să alerge nişte babe amărâte.

PS: acasă soţul mi-a spus că într-o bună zi o să trebuiască ori să vină după mine la cine ştie care secţie de poliţie, ori să o să vin acasă bătută. Să stau liniştită, va avea grijă de mine în ambele cazuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s